Patriarhia Română a declarat anul 2024 „Anul Omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, aducând în atenția creștinilor importanța slujirii omului, deoarece, prin îngrijirea pe care o dăm aproapelui, Îl slujim pe Dumnezeu. De altfel, și în Evanghelia după Matei, capitolul 25, Mântuitorul afirmă în cuvântarea Sa despre Judecata de Apoi faptul că „Adevărat vă spun, întrucât ați făcut unuia dintr-acești foarte mici frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut.” (Mt. 25, 40)

          Știm că Seminariile și Facultățile de Teologie se află sub patronajul Sfinților Trei Ierarhi, prăznuiți pe 30 ianuarie și, poate nu întâmplător, urmați a doua zi de prăznuirea Sfinților Doctori fără de arginți, Chir și Ioan. Astfel, cu ocazia Zilelor Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” din Iași, ne-am propus să desfășurăm un simpozion anual cu o temă generoasă care să permită dialogul dintre Teologie și Cultură. La ediția I a acestui simpozion, venim cu o temă provocatoare pentru creștinul de azi, și anume Vocația sfințeniei în lumea contemporană. Este posibil ca în veacul în care trăim să devenim sfinți? Sfințenia este calea creștinului sau e doar pentru unii dintre aceștia?